Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru îmbracaminte. Daca pâna la începutul acestui secol necesitaţile de îmbracaminte erau satisfacute în totalitate de produsele naturale, la sfârşitul secolului, 70% din aceste necesitaţi vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Aceste fibre sunt rodul dezvoltarii uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filifom; sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi cristalizat; sa fie solubil în solvenţi sau sa se topeasca fara descompunere.
Fibrele textile se impart în mai multe grupe :•Fibre naturale ;
•Fibre artificiale;
•Fibre sintetice .
Fibrele naturale se împart în doua mari categorii :
•Fibre proteice naturale ;
•Fibre celulozice naturale .
Fibrele proteice naturale.
Parul de la animale (lâna, parul din blana animalelor) sunt fibre proteice. Acestea ard mai greu decât matasea. Aceste fibre sunt constituite din catene macromoleculare cu structura de proteine. Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele din matase naturala şi lâna.
Matasea naturala
Matasea naturala este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogoşile viermelui de matase şi, în general, arde repede, cu o flacara medie ca intensitate, miroase asemenea parului sau unghiei arse. Industria matasii este dezvoltata în statele cu tradiţii în creşterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de Sud).
Industria în matasea naturala la noi în tara foloseşte ca materie prima matasea naturala importata din China, cât şi matasea sintetica (artificiala). Matasea naturala este obtinuta în sud-vestul ţarii; se prelucreaza la Lugoj, Timişoara, alte centre fiind Bucureşti si Valenii de Munte. Matasea artificiala se produce la Lupeni, Braila (Chişcani), Popeşti-Leordeni (împreuna cu firele celulozice). Cele doua categorii de materii prime sunt prelucrate apoi în ţesatoriile de la Bucureşti, Lugoj, Timişoara, Iaşi, Codlea, Târgu Mureş
Lâna
Datoritǎ proprietǎţilor sale binecunoscute (cǎlduroasǎ, moale, se vopseşte şi se lucreaza excelent), lâna este idealǎ pentru confeţionarea covoarelor şi a mochetelor.
Astǎzi, în întreaga lume, aproximativ 4-5 milioane kilograme de lâna sunt tratate anual pentru a fi ignifiate. Lâna tratatǎ poate fi spǎlatǎ sau curaţatǎ prin procedeul uscat, fǎrǎ a-şi pierde rezistenţa la flacarǎ, şi depǎşeşte chiar cele mai exigente standare referitoare la rezistenţa textilelor la solicitǎrile termice.
Fibre celulozice naturale
Fibrele celulozice au un grad de policondensare care diferǎ de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat intre 1200 – 1300, având catene macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului şi cânepii, el se situeaza între 800 – 1000. Printre fibrele celulozice naturale se numarǎ cele obţinute din : bumbac, in, cânepa, iutǎ, etc. Bumbacul : Bumbacul este materie primǎ de bazǎ pentru industria textilǎ. Bumbacul este o fibra naturalǎ, polimericǎ, vegetalǎ extrasǎ din fructul plantei de bumbac. Când este aprinsǎ, aceasta arde cu o flacarǎ de scurtǎ intensitate şi miroase a frunze arse. Fibra de bumbac este monocelularǎ şi conţine intre 90-92 % celulozǎ,uneori chiar 95-98 %. Celuloza este un polimer filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000. . În anii din urmǎ, bumbacul se amestecǎ cu fire şi fibre chimice, obţinându-se produse "tip bumbac" de foarte bunǎ calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul acestei subramuri funcţioneaza filaturi, ţesǎtorii, întreprinderi pentru producerea aţei.
Industria bumbacului este prezentǎ şi în Bucuresti, cu peste 26% din productia de ramurǎ, în vestul ţǎrii, în oraşele Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare. În partea de nord-est a ţǎrii s-au impus prin producţii mai ridicate centrele: Botoşani , Iaşi, Gura Humorului. În partea central trebuie mentionate centrele: Tǎlmaciu , pentru ata, Odorheiul Secuiesc, Mediaş, Sighişoara, Sfântu Gheorghe iar în partea central-sudica: Piteşti, Pucioasa , Galaţi, Giurgiu, Roşiorii de Vede,Buftea, Ciulniţa, Oltenia, Dragasani, Buzǎu (filaturi si combinate integrate). Inul In India este cea mai dezvoltatǎ producţie de in. Inul este de asemenea o fibrǎ naturalǎ obtinutǎ din tulpina plantei de in. Se caracterizeazǎ prin douǎ tipuri de fibre tehnice şi elementare. Fibrele tehnice reprezintǎ un ansamblu de fibre elementare liate între ele cu o substanţǎ numitǎ lignina. Arde asemeni bumbacului, dar cu mirosul puţin modificat. Inul se cultivǎ in România pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei gras, utilizat atât in picturǎ cât şi in medicinǎ. Industria inului este în reducere în perioada actualǎ, folosind doar 3,1% din totalul materiei prime textile. Inul are o arie de culturǎ relativ restânsǎ: vestul şi centrul pǎrţii europene a CSI (Letonia, Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg, Bielorusia). Menţionm culturi de in şi în Polonia, Germania - partea de nord-est, Cehia, Slovacia, Ungaria şi pe suprafete mai mici în Belgia, Olanda, nordul Franţei, Anglia.
Cânepa
Cânepa este o plantǎ anualǎ. Aceasta se cultivǎ pentru fibre textile, pentru funii şi sfori. Seminţele de cânepa se dau hranǎ la pasǎri sau din ele se extrage ulei. Încã din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantã traditionalã a românilor obţinându-se producţii record pe teritoriul ţãrii noastre. Încercãm acum relansarea acestei vechi tradiţii combinând tehnologia modernã cu vasta experienţa dobânditã în trecut începând de la cercetare, culturã, industrializare si pânã la comercializare. Stigmatul de drog pus cânepii industriale a facut ca o ramura importanta a agriculturii sa se afle acum in pragul dezastrului. Si daca la noi aceasta planta este considerata non-grata, Uniunea Europeana este dispusa la a subvenţiona investiţii in realizarea culturilor de cânepa.
Din cânepa indiana se extrage marijuana sau haşisul. De altfel, cânepa cultivata în România, cannabis sativa, se deosebeşte fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atât prin forma, cât mai ales prin concentraţia de drog: maximum 0,2% în cânepa obişnuita,faţa de cea indiana.
In 1989 au fost însamanţate peste 56.000 de hectare cu cânepa, dar in anii urmatori producţia s-a prabuşit. Motivul principal a fost acela ca industria de prelucrare şi-a inchis topitoriile şi filaturile de cânepa.
Matasea naturala
Matasea naturala este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogoşile viermelui de matase şi, în general, arde repede, cu o flacara medie ca intensitate, miroase asemenea parului sau unghiei arse. Industria matasii este dezvoltata în statele cu tradiţii în creşterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de Sud).
Industria în matasea naturala la noi în tara foloseşte ca materie prima matasea naturala importata din China, cât şi matasea sintetica (artificiala). Matasea naturala este obtinuta în sud-vestul ţarii; se prelucreaza la Lugoj, Timişoara, alte centre fiind Bucureşti si Valenii de Munte. Matasea artificiala se produce la Lupeni, Braila (Chişcani), Popeşti-Leordeni (împreuna cu firele celulozice). Cele doua categorii de materii prime sunt prelucrate apoi în ţesatoriile de la Bucureşti, Lugoj, Timişoara, Iaşi, Codlea, Târgu Mureş
Lâna
Datoritǎ proprietǎţilor sale binecunoscute (cǎlduroasǎ, moale, se vopseşte şi se lucreaza excelent), lâna este idealǎ pentru confeţionarea covoarelor şi a mochetelor.
Astǎzi, în întreaga lume, aproximativ 4-5 milioane kilograme de lâna sunt tratate anual pentru a fi ignifiate. Lâna tratatǎ poate fi spǎlatǎ sau curaţatǎ prin procedeul uscat, fǎrǎ a-şi pierde rezistenţa la flacarǎ, şi depǎşeşte chiar cele mai exigente standare referitoare la rezistenţa textilelor la solicitǎrile termice.
Fibre celulozice naturale
Fibrele celulozice au un grad de policondensare care diferǎ de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat intre 1200 – 1300, având catene macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului şi cânepii, el se situeaza între 800 – 1000. Printre fibrele celulozice naturale se numarǎ cele obţinute din : bumbac, in, cânepa, iutǎ, etc. Bumbacul : Bumbacul este materie primǎ de bazǎ pentru industria textilǎ. Bumbacul este o fibra naturalǎ, polimericǎ, vegetalǎ extrasǎ din fructul plantei de bumbac. Când este aprinsǎ, aceasta arde cu o flacarǎ de scurtǎ intensitate şi miroase a frunze arse. Fibra de bumbac este monocelularǎ şi conţine intre 90-92 % celulozǎ,uneori chiar 95-98 %. Celuloza este un polimer filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000. . În anii din urmǎ, bumbacul se amestecǎ cu fire şi fibre chimice, obţinându-se produse "tip bumbac" de foarte bunǎ calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul acestei subramuri funcţioneaza filaturi, ţesǎtorii, întreprinderi pentru producerea aţei.
Industria bumbacului este prezentǎ şi în Bucuresti, cu peste 26% din productia de ramurǎ, în vestul ţǎrii, în oraşele Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare. În partea de nord-est a ţǎrii s-au impus prin producţii mai ridicate centrele: Botoşani , Iaşi, Gura Humorului. În partea central trebuie mentionate centrele: Tǎlmaciu , pentru ata, Odorheiul Secuiesc, Mediaş, Sighişoara, Sfântu Gheorghe iar în partea central-sudica: Piteşti, Pucioasa , Galaţi, Giurgiu, Roşiorii de Vede,Buftea, Ciulniţa, Oltenia, Dragasani, Buzǎu (filaturi si combinate integrate). Inul In India este cea mai dezvoltatǎ producţie de in. Inul este de asemenea o fibrǎ naturalǎ obtinutǎ din tulpina plantei de in. Se caracterizeazǎ prin douǎ tipuri de fibre tehnice şi elementare. Fibrele tehnice reprezintǎ un ansamblu de fibre elementare liate între ele cu o substanţǎ numitǎ lignina. Arde asemeni bumbacului, dar cu mirosul puţin modificat. Inul se cultivǎ in România pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei gras, utilizat atât in picturǎ cât şi in medicinǎ. Industria inului este în reducere în perioada actualǎ, folosind doar 3,1% din totalul materiei prime textile. Inul are o arie de culturǎ relativ restânsǎ: vestul şi centrul pǎrţii europene a CSI (Letonia, Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg, Bielorusia). Menţionm culturi de in şi în Polonia, Germania - partea de nord-est, Cehia, Slovacia, Ungaria şi pe suprafete mai mici în Belgia, Olanda, nordul Franţei, Anglia.
Cânepa
Cânepa este o plantǎ anualǎ. Aceasta se cultivǎ pentru fibre textile, pentru funii şi sfori. Seminţele de cânepa se dau hranǎ la pasǎri sau din ele se extrage ulei. Încã din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantã traditionalã a românilor obţinându-se producţii record pe teritoriul ţãrii noastre. Încercãm acum relansarea acestei vechi tradiţii combinând tehnologia modernã cu vasta experienţa dobânditã în trecut începând de la cercetare, culturã, industrializare si pânã la comercializare. Stigmatul de drog pus cânepii industriale a facut ca o ramura importanta a agriculturii sa se afle acum in pragul dezastrului. Si daca la noi aceasta planta este considerata non-grata, Uniunea Europeana este dispusa la a subvenţiona investiţii in realizarea culturilor de cânepa.
Din cânepa indiana se extrage marijuana sau haşisul. De altfel, cânepa cultivata în România, cannabis sativa, se deosebeşte fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atât prin forma, cât mai ales prin concentraţia de drog: maximum 0,2% în cânepa obişnuita,faţa de cea indiana.
In 1989 au fost însamanţate peste 56.000 de hectare cu cânepa, dar in anii urmatori producţia s-a prabuşit. Motivul principal a fost acela ca industria de prelucrare şi-a inchis topitoriile şi filaturile de cânepa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu