PARFUMURI ŞI ESENŢE. STUDIU ASUPRA METODELOR DE EXTRAGERE A ESENŢELOR

Parfumul este un”‘accesoriu” care vine să întregească personalitatea şi ţinuta fiecărei femei, a fiecărui om. El poate fi ales în funcţie de anotimp, momentul din parcursul zilei în care este “purtat”, de starea de spirit (état d’âme) şi gusturile fiecăruia dintre noi. Deoarece piaţa parfumurilor este în continuă dezvoltare, iar consumatorii au aşteptări din ce mai variate şi elevate de la companiile producătoare de parfumuri şi esenţe, am considerat importantă şi oportună abordarea acestei teme, respectiv: “ Parfumuri şi esenţe. Studiu asupra metodelor de extragere a esenţelor “. Pâna nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esenţele, fructelor. Mirosurile florilor şi fructelor se datorează unor substanţe organice simple: eteri, esteri, alcooli nesaturaţi, etc., care se pot obţine şi în laborator. Astfel- parfumul iasomiei este mirosul propionatului de benzil şi acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal şi de lăcramioare se datorează nerolinei (metil-β-naftileterul), acetatul de linalil este parfumul de levanţică, geranionul (dimetiloctadionol) este parfumul trandafirului. La grecii antici, esenţele şi parfumurile au jucat un mare rol în medicină, acestea având un rol antiseptic. De la greci parfumurile au trecut la romani şi apoi obţinerea şi folosirea lor s-a extins. Progresul neîncetat al chimiei a permis extragerea de esenţe şi arome, dar şi producerea lor pe cale artificială. Florile, frunzele, fructele şi rădăcinile mirositoare îşi datorează parfumul unor substanţe organice volatile, numite uleiuri volatile,uleiuri eterice (esenţe). Uleiurile eterice (sau esenţiale) reprezintă amestecuri de substanţe cu diferite funcţiuni chimice: eteri, esteri, alcooli nesaturaţi, aldehide, cetone etc. Din cauza mirosului lor plăcut, uleiurile eterice se folosesc în industria parfumurilor. Nu orice substanţă mirositoare este parfum. Pentru ca o substanţă să fie un parfum, trebuie să îndeplinească două condiţii, şi anume- să fie volatilă la temperatură obişnuită şi să producă asupra simţurilor o senzaţie placută. Metodele folosite pentru extragerea uleiurilor volatile din plante sunt: presarea, antrenarea cu vapori de apă (distilarea), extragerea cu grăsimi, extragerea cu ajutorul solvenţilor volatili, maceraţia şi descompunerea fermentativă. 1. Presarea -se foloseşte la extragerea uleiurilor volatile din coji de fructe (exemple: lămâile şi portocalele). Expression este o tehnică foarte simplă în care se folosesc fructe citrice (coji proaspete), fiind supuse unor presări la rece, operaţie în urma căreia se extrag esenţele uleioase cu ajutorul unor role sau bureţi. Această operaţie nu implică folosirea căldurii, aroma fiind apropiată de mirosul natural al fructului. Egiptenii în antichitate adunau flori într-un săculeţ de mătase, care era stors până se scurgea tot uleiul din ele. În Italia, uleiul de lămâie era cules printr-o procedură similară numită “ecuelle”. 2. Distilarea- este metoda obişnuită pentru extragerea uleiurilor eterice şi constă în distilarea plantelor sau părţilor din plantă cu vapori de apă. Această metodă este folosită pentru obţinerea esenţelor de trandafir, de iasomie, de levănţică, flori de portocal etc, şi este principala metodă de extracţie a uleiurilor. Procesul de distilare este bazat pe principiul fierberii materialului şi extragerea esenţei prin evaporare. După condensare, uleiul se separă de apă şi poate fi colectat. Plantele sunt strivite pentru a-şi elibera uleiurile mai uşor. Pentru obţinerea unui kilogram de ulei de trandafir sunt necesare cinci-şase tone de petale. Metodele curente mai implică punerea plantelor pe o sită prin care trec vapori fierbinţi. 3. Extracţia cu solvenţi volatili- se foloseşte când plantele au un conţinut mic de uleiuri volatile sau când uleiurile îşi schimbă compoziţia chimică.Această metodă de extracţie a uleiurilor aromatice se foloseşte pentru plantele a căror aromă este deteriorată de temperaturi ridicate. Uleiurile sunt extrase folosind solvenţi care au punctul de fierbere mai mic decât al apei, cum ar fi eter sau substanţele extrase din petrol, al căror grad de evaporare este ridicat. Aceste metode sunt folosite, în general, pentru dizolvarea esenţelor din plante sau grăsimi animale. Metoda uzuală implică aplicarea materialului aromat pe o sită din metal într-un container; solventul este aplicat peste ele, după care este lăsat să se vaporizeze, lăsând în urmă o substanţă numită „beton”, formată din uleiul esenţial şi stearoptene. Uleiul aromat poate fi separat de stearoprene prin extracţia cu alcool, rezultând cea mai pură şi concentrată substanţă din toate uleiurile cunoscute. Cei mai utilizaţi solvenţi sunt: eterul de petrol (pentru flori), benzina (pentru obţinerea răşinilor ), alcoolul etc. 4. Extracţia cu solvenţi graşi, nevolatili (cu grăsimi)- se foloseşte pentru florile de iasomie şi tuberoză (practicat de Grasse în Franţa de Sud). Prin această metodă se obţin produsele cele mai fine şi mai delicate, dar este înceată şi costisitoare. Florile se aşează pe suprafeţe netede , unse cu o grăsime animală solidă şi se aşează în noi straturi de flori pâna ce grăsimea se saturează cu uleiul eteric. Uleiul eteric se extrage apoi din grăsime cu alcool. 5. Extracţia cu adsorbanţi solizi Florile se aşează pe nişte rame, cu plase deasupra adsorbantului. Ramele, puse unele peste altele, formează dulapuri închise ermetic, care nu dau voie uleiului volatil să se răspândească în aer . Uleiul eteric se extrage cu alcool. Dacă soluţia alcoolică se supune distilarii, se obţine uleiul volatil pur. Uleiurile eterice se utilizează fie ca atare, fie se separă în componente, care apoi se amestecă cu alte substanţe pentru obţinerea parfumurilor. Exemple de florii parfumate:

După ce s-a cunoscut compoziţia chimică a uleiurilor eterice, s-a trecut la obtinerea lor pe cale artificială. Primele esente obţinute în laborator au fost esenţa de gaultheria (salicilatul de metil) şi esenţa de migdale amare (aldehida benzoică). Astăzi se cunosc metode pentru obţinerea substanţelor naturale găsite în uleiurile parfumate şi chiar se obţin unele inexistente în natură. Există şi unele parfumuri ce se obţin prin extragerea uleiurilor volatile şi amestecarea lor cu alţi compuşi naturali sau sintetici, rezultatul fiind un parfum cu o valoare superioară celui natural. Exemplu: esenţa de trandafiri are patru constituienţi principali- geranionul, citronelolul, alcoolul feniletilic şi nerolul. Geranionul se extrage din uleiul de citronela Java, din esenţa de palmarosa etc. Citronelul se obţine pornind de la esenţa de citronel. Alcoolul feniletilic este obţinut prin sinteză, iar nerolul, tratând chimic geraniolul sau apa de flori de portocal. Un parfum este un amestec lichid de uleiuri sau compuşi aromatici, de fixativi şi de solvenţi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spaţiului de locuit un miros plăcut. Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri după cum urmează : Florale Parfumuri care sunt dominate de esenţa uneia sau mai multor flori. Când se utilizează o singură floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de lăcrămioare). Chypre Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, muşchi de stejar, paciuli, şi labdanum. Această familie de parfumuri şi-a căpătat denumirea de la parfumul cu acelaşi nume creat de François Coty. Aldehidice Parfumuri care încorporează o familie de substanţe chimice cunoscute sub numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul parfum aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens şi Arpège. Caracteristica parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picantă" . Fougère Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin şi muşchi de stejar. Această familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase. Piele O familie de parfumuri care combină esenţe de miere, tutun, lemn, şi gudron de lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele. Lemnoase Parfumuri în care domină esenţele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri. Orientale O clasă răspândită de parfumuri combină esenţa de vanilie sau alte esenţe de natură animală cu esenţe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conţine uleiuri de camfor şi răşini. Citrice O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de colonie "răcoritoare" datorită tenacităţii reduse a esenţelor citrice. Producerea de noi compuşi aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esenţe citrice. Exemple de parfumuri: Concentraţii şi compoziţii Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai uşor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât şi cele sintetice conţin concentraţii ridicate de compuşi volatili care pot provoca reacţii alergice, pot produce răni dacă sunt aplicaţi pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea. Deşi uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenţi ca jojoba, uleiul de cocos fracţionat sau ceara, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un amestec de etanol şi apă. Proporţia de uleiuri aromatice (ca procent în volume) dintr-un parfum determină tipul acestuia: Extras de parfum: 20%-40% compuşi aromatici Apă de parfum (Eau de parfum): 10%-30% compuşi aromatici Apă de toaletă (Eau de toilette): 5%-20% compuşi aromatici Apă de colonie (Eau de Cologne): 2%-3% compuşi aromatici -apa de parfum are concentraţia de parfum de circa 12-15%, restul fiind alcool. Mirosul este mai puternic atunci când vremea este rece, şi poate dura în medie 5 ore. -apa de toaleta conţine circa 5-12% parfum , iar alcool 88-95% şi durează 4 ore. -apa de colonie- parfumul are o concentraţie de 2-6%,în cea mai mare parte găsindu-se alcool în combinaţie cu apa;durează circa 3 ore.

CONCURS DE CHIMIE (vitamine, medicamente, droguri)

1.In anul 1912 Casimir Funk biochimist american de origine poloneza descopera compusi organici esentiali pentru viata si sanatate-vitaminele.Enumerati trei vitamine hidrosolubile.

2.Scaderea continutului de vitamine din organism determina instalarea bolii numite................

3.Primul antibiotic descoperit a fost ......... de catre .......... in anul1929

4.Antibiotic inseamna : anti ........, bios......

5.Cuvantul drog este sinonim cu narcotic.De la greci provine cuvantul narcoticos (care induce ameteala).Care este cel mai periculos drog si cat timp dureaza starea de euforie indusa?

6.Aspirina este primul medicament de sinteza , cel mai vandut si are actiune......1...............2........3

7. Vitamina A componenta a pigmentului vizual este hidro/ liposolubila si exista in.....(enumera trei produse).

8.Vitamina C se mai numeste ..............,exista in legume si............si are rol in ......
9.Morfina al carui nume deriva de la zeul Morfeus (zeul roman al viselor),este principalul constituent al extractului de mac, numit....si este calmantul..............

10.Un drog sintetic este ecstazy,psihoactiv si halucinogen .Enumera trei efecte asociate consumului de ecstazy..........................(probleme psihice,tulburari de somn,anxietate,nevoia irezistibila de consum ,paranoia)

PAŞTELE –CEA MAI IMPORTANTA SARBATOARE A CREŞTINATAŢII ;TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Paştele este sărbătoarea creştin-ortodoxă care anunţă Învierea Domnului Isus Hristos, biruinţa omenirii, triumful asupra suferinţei şi spălarea păcatelor. Foarte multe tradiţii de Paşte sunt păstrate şi acum, şi foarte aşteptate de cei mici.

Încep cu săptămana mare, care porneşte de la duminica Floriilor, atunci când Iisus Hristos intră în Ierusalim şi se termină cu duminica Paştelui, atunci când Hristos învie. În această săptămână se fac ultimele pregătiri pentru marea sărbătoare, se fac ouǎ roşii şi cozonaci, drop de miel şi pască şi tot această sǎptǎmână simbolizează chinurile prin care trece Mântuitorul, de la trădarea lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, precedată de moartea lui şi încheiată cu Învierea.

În Joia Mare , numită şi Joia Patimilor, se duce la biserică mâncare si băuturǎ, pentru a se sfinţi şi apoi pentru a se da de pomană pentru sufletul morţilor. Tot atunci se vopsesc ouăle, deoarece se spune cǎ dacă se înroşesc în Joia Mare, acestea se vor păstra fără ca sǎ se strice tot anul, şi dacă se doarme în acestǎ zi, tradiţia spune cǎ respectivul va fi leneş tot anul.

Simbolul ouălelor roşii vine de la patimile lui Isus Hristos, care a fost bătut cu pietre şi care s-au transformat în ouă roşii când Maria, mama Mântuitorului a venit la crucea unde era rǎstignit acesta, cu un coş cu ouă care s-au facut roşii de la sângele curs de la acesta.

În Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, o tradiţie care nu s-a pierdut este ducerea de flori la biserică pentru Hristos şi trecerea pe sub masă de 3 ori, ce semnifică potignirile pe care le-a avut Mântuitorul atunci când şi-a cărat în spate propria cruce pentru răstignire. Tot acum foarte mulţi creştini ţin post negru, fără apă şi mâncare, fiindcă se mai numeşte şi Vinerea Seacă, pentru a fi feriţi de boli şi pentru a avea spor tot anul. Cine se spovedeşte şi se împărtăşeşte în Vinerea Mare, va fi spovedit şi împărtăşit pentru tot anul. Tradiţia mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, dacă nu va ploua va fi unul secetos. O altă tradiţie este cea a scăldatului, care spune că cel care se va scălda în apa rece de trei ori, exact cum Ioan Botezătorul îi boteza pe oameni şi chiar şi pe Hristos în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului.

În acestă săptămână mare, tradiţia este ca toate gospodinele să facă curăţenie generală în casă, în curte si grădini, simbol al renaşterii.

În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, toată lumea merge la biserică pentru a asista la Învierea Domnului, pentru a lua lumina ca să o ducă la cimitir morţilor din familie, dar şi acasă, pentru a avea lumină în viaţă şi în suflet, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti - anafura sfinţita şi pentru a lua flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune acasă la icoane.

În Duminica Învierii, obiceiul este ca oamenii să poarte haine noi, semnificaţie a primenirii trupului şi a sufletului, iar dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint şi se spală cu această apă pentru a fi rumenit în obraji ca oul, pentru a fi tari ca banul şi pentru a avea belşug. Tot acum vine şi iepuraşul, mult aşteptat de copii, simbol al fertilităţii, care a fost o pasăre rănită şi pentru a nu muri a fost transformată de o zeiţa în iepuroaică, păstrându-şi capacitatea de a depune ouă şi de aici, zicala că "vine iepuraşul cu ouă".

Această sărbatoare, este una dintre cele mai mari şi nu are numai o semnificaţie religioasă, ci şi una de reunire a familiilor, de împăcare şi bucurie.




ŞTIAŢI CĂ :

La consiliul de la Niceea din 325, clericii au stabilit ca Paştele să fie sărbatorit in prima duminică dupǎ Luna Plină sau după echinocţiul de primăvară (21 martie)?

Ouăle împodobite sau colorate erau dăruite primăvara, ca simbol al renaşterii, încă din era pre-creştină?

La origini, festival pǎgân care sǎrbǎtorea revenirea primǎverii şi înnoirea naturii, Paştele devine, graţie misionarilor, sărbătoare religioasă abia în secolul doi d.H?

Primii creştini numeau prima săptămâna dupǎ Paşti, "Săptămâna Albă", deoarece cei care se botezau atunci purtau veşminte albe, simbol al reinnoirii?

Se spune că aduce noroc să porţi haine noi de Paşti ?

Iepuraşul nu este o găselniţă comercială a prezentului: iepurele era considerat în lumea pre-creştină un simbol al fertilităţii şi învierii naturii primăvara?

Austriecii împodobesc cu frunze sau flori ouǎle pe care le introduc apoi, legate într-un ciorap, în vopsea, modelul pǎstrandu-se alb? Romanii folosesc şi ei frunze de pătrunjel sau leuştean pentru decorarea ouǎlelor?

A doua zi de Paşti, fetele din Ardeal sunt stropite cu parfum?

Polonezii încondeiazǎ şi ei, asemenea romanilor ouǎle, obiceiul fiind denumit "pisanski" (de la verbul pisac, a scrie)?

Bulgarii ciocnesc în noaptea de Inviere un ou de zidul bisericii?

In Italia, preotul binecuvânteazǎ toate ouǎle de Paşti, aşezate la loc de cinste în mijlocul mesei de duminicǎ?

Germanii strâng la un loc toţi pomii de Crăciun, care ard apoi în "Focul de Paşti", simbol al trecerii iernii şi venirii primǎverii?

În Spania, "Semana Santa" (Săptamâna Mare) este sărbatorită prin procesiuni de care alegorice, care amintesc de festivalurile păgâne de Paşti dinainte de creştinism?

A doua zi de Paşti, galezii urcǎ pe munte pentru a întampina primele raze ale soarelui care vestesc Învierea?

Sătenii din Rusia aruncă pe apă cojile de la ouǎle de Paşti, deoarece există credinţa că acestea le ajută pe raţe şi gâste să ouă mai des?

În Mexic, în "Semana Santa" (Săptămâna Mare) sunt organizate spectacole având ca subiect patimile lui Iisus Hristos, actorii purtând veşminte ca acum 2000 de ani?

Lituanienii se grăbesc să ajungă acasă după slujba din Duminica Paştelui, deoarece cred că primul care se aşează la masă şi ciocneşte un ou, va fi şi primul care va termina lucrul la câmp în acel an?

În Statele Unite, în duminica de Paşti, toţi copiii încep să caute ouǎle ascunse de iepuraş prin casă, iar cei care găsesc cele mai multe primesc în dar dulciuri?

În Joia dinaintea Paştelui, copiii din Suedia se costumează în vrăjitoare şi colindă toate casele, primind în dar dulciuri sau bani?

A doua zi de Paşti în Statele Unite, copiii se întrec la rostogolit ouă pe iarba din faţa Casei Albe?

Micuţii belgieni împletesc cuiburi din fân pe care le ascund în iarbă, pentru ca iepuraşul de Paşti să le umple cu dulciuri şi cadouri?