Fibre Naturale

Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru îmbracaminte. Daca pâna la începutul acestui secol necesitaţile de îmbracaminte erau satisfacute în totalitate de produsele naturale, la sfârşitul secolului, 70% din aceste necesitaţi vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Aceste fibre sunt rodul dezvoltarii uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filifom; sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi cristalizat; sa fie solubil în solvenţi sau sa se topeasca fara descompunere.

Fibrele textile se impart în mai multe grupe :
•Fibre naturale ;
•Fibre artificiale;
•Fibre sintetice .

Fibrele naturale se împart în doua mari categorii :
•Fibre proteice naturale ;
•Fibre celulozice naturale .

Fibrele proteice naturale.

Parul de la animale (lâna, parul din blana animalelor) sunt fibre proteice. Acestea ard mai greu decât matasea. Aceste fibre sunt constituite din catene macromoleculare cu structura de proteine. Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele din matase naturala şi lâna.

Matasea naturala

Matasea naturala este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogoşile viermelui de matase şi, în general, arde repede, cu o flacara medie ca intensitate, miroase asemenea parului sau unghiei arse. Industria matasii este dezvoltata în statele cu tradiţii în creşterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de Sud).

Industria în matasea naturala la noi în tara foloseşte ca materie prima matasea naturala importata din China, cât şi matasea sintetica (artificiala). Matasea naturala este obtinuta în sud-vestul ţarii; se prelucreaza la Lugoj, Timişoara, alte centre fiind Bucureşti si Valenii de Munte. Matasea artificiala se produce la Lupeni, Braila (Chişcani), Popeşti-Leordeni (împreuna cu firele celulozice). Cele doua categorii de materii prime sunt prelucrate apoi în ţesatoriile de la Bucureşti, Lugoj, Timişoara, Iaşi, Codlea, Târgu Mureş

Lâna

Datoritǎ proprietǎţilor sale binecunoscute (cǎlduroasǎ, moale, se vopseşte şi se lucreaza excelent), lâna este idealǎ pentru confeţionarea covoarelor şi a mochetelor.
Astǎzi, în întreaga lume, aproximativ 4-5 milioane kilograme de lâna sunt tratate anual pentru a fi ignifiate. Lâna tratatǎ poate fi spǎlatǎ sau curaţatǎ prin procedeul uscat, fǎrǎ a-şi pierde rezistenţa la flacarǎ, şi depǎşeşte chiar cele mai exigente standare referitoare la rezistenţa textilelor la solicitǎrile termice.

Fibre celulozice naturale

Fibrele celulozice au un grad de policondensare care diferǎ de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat intre 1200 – 1300, având catene macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului şi cânepii, el se situeaza între 800 – 1000. Printre fibrele celulozice naturale se numarǎ cele obţinute din : bumbac, in, cânepa, iutǎ, etc. Bumbacul : Bumbacul este materie primǎ de bazǎ pentru industria textilǎ. Bumbacul este o fibra naturalǎ, polimericǎ, vegetalǎ extrasǎ din fructul plantei de bumbac. Când este aprinsǎ, aceasta arde cu o flacarǎ de scurtǎ intensitate şi miroase a frunze arse. Fibra de bumbac este monocelularǎ şi conţine intre 90-92 % celulozǎ,uneori chiar 95-98 %. Celuloza este un polimer filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000. . În anii din urmǎ, bumbacul se amestecǎ cu fire şi fibre chimice, obţinându-se produse "tip bumbac" de foarte bunǎ calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul acestei subramuri funcţioneaza filaturi, ţesǎtorii, întreprinderi pentru producerea aţei.

Industria bumbacului este prezentǎ şi în Bucuresti, cu peste 26% din productia de ramurǎ, în vestul ţǎrii, în oraşele Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare. În partea de nord-est a ţǎrii s-au impus prin producţii mai ridicate centrele: Botoşani , Iaşi, Gura Humorului. În partea central trebuie mentionate centrele: Tǎlmaciu , pentru ata, Odorheiul Secuiesc, Mediaş, Sighişoara, Sfântu Gheorghe iar în partea central-sudica: Piteşti, Pucioasa , Galaţi, Giurgiu, Roşiorii de Vede,Buftea, Ciulniţa, Oltenia, Dragasani, Buzǎu (filaturi si combinate integrate). Inul In India este cea mai dezvoltatǎ producţie de in. Inul este de asemenea o fibrǎ naturalǎ obtinutǎ din tulpina plantei de in. Se caracterizeazǎ prin douǎ tipuri de fibre tehnice şi elementare. Fibrele tehnice reprezintǎ un ansamblu de fibre elementare liate între ele cu o substanţǎ numitǎ lignina. Arde asemeni bumbacului, dar cu mirosul puţin modificat. Inul se cultivǎ in România pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei gras, utilizat atât in picturǎ cât şi in medicinǎ. Industria inului este în reducere în perioada actualǎ, folosind doar 3,1% din totalul materiei prime textile. Inul are o arie de culturǎ relativ restânsǎ: vestul şi centrul pǎrţii europene a CSI (Letonia, Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg, Bielorusia). Menţionm culturi de in şi în Polonia, Germania - partea de nord-est, Cehia, Slovacia, Ungaria şi pe suprafete mai mici în Belgia, Olanda, nordul Franţei, Anglia.

Cânepa

Cânepa este o plantǎ anualǎ. Aceasta se cultivǎ pentru fibre textile, pentru funii şi sfori. Seminţele de cânepa se dau hranǎ la pasǎri sau din ele se extrage ulei. Încã din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantã traditionalã a românilor obţinându-se producţii record pe teritoriul ţãrii noastre. Încercãm acum relansarea acestei vechi tradiţii combinând tehnologia modernã cu vasta experienţa dobânditã în trecut începând de la cercetare, culturã, industrializare si pânã la comercializare. Stigmatul de drog pus cânepii industriale a facut ca o ramura importanta a agriculturii sa se afle acum in pragul dezastrului. Si daca la noi aceasta planta este considerata non-grata, Uniunea Europeana este dispusa la a subvenţiona investiţii in realizarea culturilor de cânepa.
Din cânepa indiana se extrage marijuana sau haşisul. De altfel, cânepa cultivata în România, cannabis sativa, se deosebeşte fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atât prin forma, cât mai ales prin concentraţia de drog: maximum 0,2% în cânepa obişnuita,faţa de cea indiana.
In 1989 au fost însamanţate peste 56.000 de hectare cu cânepa, dar in anii urmatori producţia s-a prabuşit. Motivul principal a fost acela ca industria de prelucrare şi-a inchis topitoriile şi filaturile de cânepa.

PAŞTELE –CEA MAI IMPORTANTA SARBATOARE A CREŞTINATAŢII ;TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Paştele este sărbătoarea creştin-ortodoxă care anunţă Învierea Domnului Isus Hristos, biruinţa omenirii, triumful asupra suferinţei şi spălarea păcatelor. Foarte multe tradiţii de Paşte sunt păstrate şi acum, şi foarte aşteptate de cei mici.

Încep cu săptămana mare, care porneşte de la duminica Floriilor, atunci când Iisus Hristos intră în Ierusalim şi se termină cu duminica Paştelui, atunci când Hristos învie. În această săptămână se fac ultimele pregătiri pentru marea sărbătoare, se fac ouǎ roşii şi cozonaci, drop de miel şi pască şi tot această sǎptǎmână simbolizează chinurile prin care trece Mântuitorul, de la trădarea lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, precedată de moartea lui şi încheiată cu Învierea.

În Joia Mare , numită şi Joia Patimilor, se duce la biserică mâncare si băuturǎ, pentru a se sfinţi şi apoi pentru a se da de pomană pentru sufletul morţilor. Tot atunci se vopsesc ouăle, deoarece se spune cǎ dacă se înroşesc în Joia Mare, acestea se vor păstra fără ca sǎ se strice tot anul, şi dacă se doarme în acestǎ zi, tradiţia spune cǎ respectivul va fi leneş tot anul.

Simbolul ouălelor roşii vine de la patimile lui Isus Hristos, care a fost bătut cu pietre şi care s-au transformat în ouă roşii când Maria, mama Mântuitorului a venit la crucea unde era rǎstignit acesta, cu un coş cu ouă care s-au facut roşii de la sângele curs de la acesta.

În Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, o tradiţie care nu s-a pierdut este ducerea de flori la biserică pentru Hristos şi trecerea pe sub masă de 3 ori, ce semnifică potignirile pe care le-a avut Mântuitorul atunci când şi-a cărat în spate propria cruce pentru răstignire. Tot acum foarte mulţi creştini ţin post negru, fără apă şi mâncare, fiindcă se mai numeşte şi Vinerea Seacă, pentru a fi feriţi de boli şi pentru a avea spor tot anul. Cine se spovedeşte şi se împărtăşeşte în Vinerea Mare, va fi spovedit şi împărtăşit pentru tot anul. Tradiţia mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, dacă nu va ploua va fi unul secetos. O altă tradiţie este cea a scăldatului, care spune că cel care se va scălda în apa rece de trei ori, exact cum Ioan Botezătorul îi boteza pe oameni şi chiar şi pe Hristos în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului.

În acestă săptămână mare, tradiţia este ca toate gospodinele să facă curăţenie generală în casă, în curte si grădini, simbol al renaşterii.

În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, toată lumea merge la biserică pentru a asista la Învierea Domnului, pentru a lua lumina ca să o ducă la cimitir morţilor din familie, dar şi acasă, pentru a avea lumină în viaţă şi în suflet, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti - anafura sfinţita şi pentru a lua flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune acasă la icoane.

În Duminica Învierii, obiceiul este ca oamenii să poarte haine noi, semnificaţie a primenirii trupului şi a sufletului, iar dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint şi se spală cu această apă pentru a fi rumenit în obraji ca oul, pentru a fi tari ca banul şi pentru a avea belşug. Tot acum vine şi iepuraşul, mult aşteptat de copii, simbol al fertilităţii, care a fost o pasăre rănită şi pentru a nu muri a fost transformată de o zeiţa în iepuroaică, păstrându-şi capacitatea de a depune ouă şi de aici, zicala că "vine iepuraşul cu ouă".

Această sărbatoare, este una dintre cele mai mari şi nu are numai o semnificaţie religioasă, ci şi una de reunire a familiilor, de împăcare şi bucurie.

ŞTIAŢI CĂ :

• La consiliul de la Niceea din 325, clericii au stabilit ca Paştele să fie sărbatorit in prima duminică dupǎ Luna Plină sau după echinocţiul de primăvară (21 martie)?

• Ouăle împodobite sau colorate erau dăruite primăvara, ca simbol al renaşterii, încă din era pre-creştină?

• Primii creştini numeau prima săptămâna dupǎ Paşti, "Săptămâna Albă", deoarece cei care se botezau atunci purtau veşminte albe, simbol al reinnoirii?

• Se spune că aduce noroc să porţi haine noi de Paşti ?

• Iepuraşul nu este o găselniţă comercială a prezentului: iepurele era considerat în lumea pre-creştină un simbol al fertilităţii şi învierii naturii primăvara?

• Austriecii împodobesc cu frunze sau flori ouǎle pe care le introduc apoi, legate într-un ciorap, în vopsea, modelul pǎstrandu-se alb? Romanii folosesc şi ei frunze de pătrunjel sau leuştean pentru decorarea ouǎlelor?

• A doua zi de Paşti, fetele din Ardeal sunt stropite cu parfum?

• Polonezii încondeiazǎ şi ei, asemenea romanilor ouǎle, obiceiul fiind denumit "pisanski" (de la verbul pisac, a scrie)?

• Bulgarii ciocnesc în noaptea de Inviere un ou de zidul bisericii?

• In Italia, preotul binecuvânteazǎ toate ouǎle de Paşti, aşezate la loc de cinste în mijlocul mesei de duminicǎ?

• Germanii strâng la un loc toţi pomii de Crăciun, care ard apoi în "Focul de Paşti", simbol al trecerii iernii şi venirii primǎverii?

• În Spania, "Semana Santa" (Săptamâna Mare) este sărbatorită prin procesiuni de care alegorice, care amintesc de festivalurile păgâne de Paşti dinainte de creştinism?

• A doua zi de Paşti, galezii urcǎ pe munte pentru a întampina primele raze ale soarelui care vestesc Învierea?

• Sătenii din Rusia aruncă pe apă cojile de la ouǎle de Paşti, deoarece există credinţa că acestea le ajută pe raţe şi gâste să ouă mai des?

• În Mexic, în "Semana Santa" (Săptămâna Mare) sunt organizate spectacole având ca subiect patimile lui Iisus Hristos, actorii purtând veşminte ca acum 2000 de ani?

• Lituanienii se grăbesc să ajungă acasă după slujba din Duminica Paştelui, deoarece cred că primul care se aşează la masă şi ciocneşte un ou, va fi şi primul care va termina lucrul la câmp în acel an?

• În Statele Unite, în duminica de Paşti, toţi copiii încep să caute ouǎle ascunse de iepuraş prin casă, iar cei care găsesc cele mai multe primesc în dar dulciuri?

• În Joia dinaintea Paştelui, copiii din Suedia se costumează în vrăjitoare şi colindă toate casele, primind în dar dulciuri sau bani?

• A doua zi de Paşti în Statele Unite, copiii se întrec la rostogolit ouă pe iarba din faţa Casei Albe?

• Micuţii belgieni împletesc cuiburi din fân pe care le ascund în iarbă, pentru ca iepuraşul de Paşti să le umple cu dulciuri şi cadouri?